2

CÂNT-DESCÂNTUL COPILĂRIEI

Nu știu dacă manta – sau călugărița, cum i se mai spune – cunoaște cânt-descântul pe care eu, prunc fiind, trebuia să-l urmez cu sfințenie de cu zori, în fiecare zi: ”Dimineața, când mă scol, Mă duc iute și mă spăl: Fața-ntreagă,

3

TRIMIȘII LUI

Trimișii Celui de Sus, întrupați în fel și chip, au fost la locul lor și aseară… Pesemne că poienile acelea – întreg Pământul chiar! – nu erau numai locul lor, de îndată ce au răbdat și prezența omului… La început a fo

3

SFÂRȘIT DE AUGUST

Înserările sfârșitului de august cădeau tot mai pripite. În după-amieze blânde Soarele, adunându-și puterile din urmă, risipea lumina panicat de apropierea nopților grele. Apoi, sorbit de nevăzute și adânci văzduhuri, luneca iute dincolo d

6

GLASUL BLÂND AL FIINȚEI

Când l-am observat, urca dealul spre fotograf… Mie rămânându-mi doar povestea. Ce-l chema abitir într-acolo, făcându-l să părăsească postata de lucernă, numai Dumnezeu putea ști… Dumnezeu și el. Foto: Anca Dărămuș Dintr-o dat

4

MIJLOCITORUL

Dacă ar fi fost să aranjez întâlnirea între oameni n-aș fi îndrăznit. Așa însă mi-am luat inima-n dinți. Și, la propriu, chemătoarea. În răstimpul unei răsuflări, din pumnii strânși a ieșit atunci țipătul căprioarei; ascuțit și s

6

URECHEA ȘI OCHII PRUNCULUI

Era trecut de nouă seara când soția mi-a arătat-o… Un punct închis la culoare, pierdut în verdele pajiștii. Să tot fi fost până acolo vreo 4-500 de pași. De fapt, în lipsa binoclului, nici n-am fost sigur că e vulpe… foto: Nicolae

6

SOLIA LUI

Poienile, ca niște uriașe buzunare de catifea, îmblânzeau dogoarea. Din când în când, un pui de vânt străbătea lărgimile, împletind căldura zilei cu fuioarele răcoroase furișate din păduri. O invizibilă mână cu mângâieri calme… Îns

7

GÂNDURI IEPUREȘTI

Sub aerul nemișcat al serii, ierburile prinseră să tremure ca stăpânite de copilul vântului. Timid, indecis și tăcut, oprindu-se ici și colo, nevăzutul prunc străbătea desișul verde, cu mine pe urme… Până când printre lujeri s-a iți

3

URSUL GĂINAR… PRECUM POLITICIENII

„Priveliștea violenței, dacă e în realitate sau la televizor, ne face silă, însă schimbările climatice și distrugerile pe care le provocăm mediului nu ne afectează în aceeași măsură, pentru că ele se întâmplă mult mai subtil”

6

DARUL SERII

Ierburile îmi ajungeau la piept. Sub ele – drept sursă a puterilor verzi –  pământul mustea. Înaintam  anevoie și  mlaștina îmi sugea cu guri de vid cizmele, în vreme ce pașii trimiteau în văzduh  zvonul unor săruturi reci, ample,

4

DACĂ TĂCEA, OFFROADER RĂMÂNEA!

„Priveliștea violenței, dacă e în realitate sau la televizor, ne face silă, însă schimbările climatice și distrugerile pe care le provocăm mediului nu ne afectează în aceeași măsură, pentru că ele se întâmplă mult mai subtil”

5

DIMINEAȚA DUMINICII

(acum câteva ceasuri) foto: Nicolae Dărămuș ”Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă”- grăise Eminescu. Doar că ”Melancolie” nu se potrivea ceasului dimineții, când soarele învinge iute. Și padina cu cerbi s-a aprins… Doi d

6

SPAIMA SPAIMELOR… PĂDURII

Desișurile s-au răzvrătit sonor, ca străbătute de furtună și, sprinten, ropotul copitelor a năvălit spre mine. Când m-a observat, a schimbat direcția, lăsându-mi frântura unei clipe spre a ridica aparatul la ochi. Și năluca dusă a fost, t

7

Alegerea

foto: Nicolae Dărămuș Ridicând receptorul, doar atât am auzit: „Veniţi domn’doctor! Unul dintre lupi a sărit gardul. Nu cred să-l mai prindeţi…” M-am încălţat în grabă, în urechi cu glasul paznicului, gâtuit de emoţie, copleşit d

14

RUGĂCIUNEA

Acum, secretul meu nu mai e secret. Cu ani în urmă l-am spus celor din casă, apoi unor prieteni. Nu-l puteam tăinui, fiindcă e de mare folos oricui. Atunci – ar putea întreba pe bună dreptate un ”căutător” – de ce l-ai ascuns atâta timp?

4

ÎNTRE IUBIRE ȘI FRICĂ

Toți învățătorii spun că iubirea și frica sunt stările între care oscilează oamenii. Un autor – Gerald G. Jampolsky – chiar rostea definiția în titlul unei cărți mici:”Iubirea înseamnă  renunțarea la frică”. O carte mică întru

10

Poveste de râs

Când i-am descoperit bârlogul era toamnă și fruzele arborilor, abia pălite de frig, îmbrăcau încă steiul. foto: Nicolae Dărămuș De data asta însă zăpada era stăpână… Și, semn că alegerea fusese înțeleaptă, intrarea grotei lui răm