O junglă de ierburi înalte, păstrând  urme de rouă, mi-ar fi ascuns  silueta dacă aș fi străbătut-o târându-mă ca un infanterist. Dincolo de ele însă, poiana fusese cosită, iar vulpița tocmai sub otava nouă își găsise prada: un șoricel ori vreo cârtiță.

60. CA MELCUL.2
foto: Nicolae Dărămuș

Cum orice drum începe cu un prim pas, merita încercat: lumina, contrastul roșcatei aprins în verdele postății erau prea îmbietoare… Numai să nu plece, câtă vreme voi înainta cu capu-n iarbă – mi-am spus.  Și, nerbăbdător, am început ”asaltul”. Gâfâind grăbit și îngrijorat, câștigam metru cu metru, când…mut, avertizându-mă că ”graba strică treaba”, un melcișor mi-a tăiat calea.

60. CA MELCUL.1
foto: Nicolae Dărămuș

Pornise pesemne de cu dimineață în cursa spre corolele florilor și fără îndoială că, spre seară,  avea să o câștige. Merita privit… Iar vulpița putea aștepta, măcar cât să-mi trag eu sufletul… Sfatul lui a fost bun și vulpița a așteptat. Pe tihnă, nimeni n-a deranjat pe nimeni.

60. CA MELCUL.3
foto: Nicolae Dărămuș

22 iulie 2016