This post is also available in: Romanian

  • 15.05.2017 cinci pui în cuib
  • 30/12/2015,
  • ora 16:55 Prima pereche la cuib.
  • ora 14.02 Prima apariție la cuib a unui șoim dunărean.
  • Şoimul dunărean (Falco cherrug Gray, 1834) este o specie de şoim mare, specia cea mai apropiată ca înrudire cu ea fiind şoimul de tundră (Falco rusticolus). În trecut, specia a fost împărţită în mai multe subspecii, cu toate acestea însă doar două dintre acestea sunt recunoscute azi de către ornitologi: Falco cherrug cherrug întâlnit din centrul-estul Europei până la râul Jenisei şi Munţii Altai, China şi nordul Mongoliei; Falco cherrug milvipes poate fi găsit în sudul Asiei Centrale. Şoimul dunăreaneste o pasăre răpitoare de dimensiune mică-mediede culoare preponderent maronie, având dimensiunile unui şorecar, deşi, fiind mai zvelt, pare mai mic faţă de acesta. Lungimea corpului variază între 45-55 cm şi anvergura este de 105-130 cm. Masculii cântăresc 730-990 de grame, femelele 970-1300 de grame. Femelele sunt mai mari decât masculii însă diferenţele nu se pot observa foarte uşor. Adulţii au culoare brun-gălbui pe spate, capul este crem, uneori aproape alb. Mustaţa este îngustă, mai puţin distinctă. Pieptul alb este tipic la adulţi, cu pete maro ce devin mai dense spre burtă. Ceara şi picioarelesunt galbene. În general, adulţii sunt mai puţin coloraţi decât păsările tinere. De asemenea, şoimii tineri sunt de culoarea maro darpetele de pe piept şi burtă sunt mai dense şi formează striaţii. Mustaţa este mai distinctă şi mai întunecată decât la adulţi, capul lor fiind de culoare închisă. Ceara şi picioarele sunt albastre şi devin galbene numai din al doilea an. În generaltineriisuntmai închişi la culoaredecâtadulţii. Şoimul dunărean înzbor este asemănător cu şoimul călător, cu toate acestea vârfurile aripilor şoimului dunărean sunt mai puţin ascuţite şi aripile sunt mai întunecate dedesubt, ceea cecreează un contrast evident care nu se observă la şoimul călător.
  • Biologia şoimului dunărean Şoimul dunăreanpreferă silvostepele, stepele, păşunile cu popândăi. În România, cuibăresc şi pe stânci în munţii din Dobrogea,încuiburi construite de corb sau alte specii de păsări de pradă (şoimul dunărean, la fel ca alte specii de şoimi, nu-şi construieşte propriul cuib). În prezent, nu există nici o pereche cuibăritoare în munţii din Ungaria. Preferă cuiburilecare oferă o viziune bună pe teritoriul lor şi care oferă o accesibilitate uşoară pentru hrănire. În zonele de câmpie preferă cuiburile de acvilă de câmp sau codalb, dar de asemenea cuibăresc regulat în cuiburile speciilor de ciori, sau în cele clădite de alte păsări răpitoare, precum şorecarul comun sau uliul porumbar. Populaţia de corb a crescut în mod semnificativ începând din anii '80 şi au început să se stabilească pe stâlpi electrici de înaltă tensiune în zonele de câmpie. Şoimii dunăreni s-au adaptat acestei noi strategii şi ocupă astfel de cuiburi de corb în număr tot mai mare. Datorită acestei noi strategii, în prezent şoimul dunărean ocupă noi zone de cuibărit, diferite de cele preferate în trecut. Şoimii dunăreninu îşi construiesc cuib, ei de obicei ocupă cuiburideacvile, corbi,codalbi, uneori berze albe, stârci şi cormorani. Migraţia, în funcţie de vreme, începe la sfârşitul lunii ianuarie sau la începutul lunii februarie. În zona cuibului ales ele devin foarte agresive cu alte specii răpitoare, uneori alungă chiar şi acvile. Femelele depun 3-5 ouă la mijlocul sau la sfârşitul lunii martie. Incubaţia începe după cel de-al doilea ou depus şi durează 32 de zile. Puii mici sunt hrăniţi de femelă cu prada adusă de mascul. Păsările tinere părăsesc cuibul după 6 săptămâni, dar adulţii le învaţă să vâneze încă 2-3 săptămâni. Femelele devin adulte la vârsta de un an iar masculii se reproduc la vârsta de doi ani. Perechilerămân împreună toată viaţa. Prada favorită a şoimului dunărean este popândăul(Spermophilus citellus). Dacă are posibilitate vânează această specie, dar consumul lor de porumbei este de asemenea semnificativ. Popândăii hibernează în timpul iernii, astfel porumbelul este prada cea mai importantă la nivel anual. Păsările migratoare, în special graurii (Sturnus vulgaris), constituie o mare parte din dieta lor de la începutul primăverii. În timpul iernii adulţii adesea vânează şoareci de câmp. Perechile rămân împreună şi în afara sezonului de cuibărit, iar deseori vânează împreună. Adesea, ele iau prada de la alte răpitoare cum ar fi specii de ereţi(Circus sp) şi vânturelul roşu (Falco tinnunculus).
  • sursa: http://sakerlife2.mme.hu/ro
    Acesta este unul dintre cele 34 de cuiburi artificiale montate de Enel Distribuție Banat în perioada 2012-2014, prin proiectul Life+ de conservare a şoimului dunărean, proiect dezvoltat în colaborare cu Asociația Grupul Milvus. Cuibul se află în Câmpia de Vest.
    Camera a fost instalată în data de 28 mai 2015 cu ajutorul specialiștilor Enel. Locația cuibul a fost indicată de membrii grupului Milvus. Aceștia, împreună cu Enel Distribuție Banat, au desfășurat în perioada 2012-2014, proiectul Life+ de conservare a şoimului dunărean.