Povestea asta, întâmplată  în urmă cu câteva zile, nu are fotografie fiindcă, martor și părtaș fiindu-i, nu aveam la mine aparatul foto. Iar faptul a fost bun, întrucât fotografiind personajul aș fi dat răului un chip concret, restrângându-i aria.

Treceam pe mal, pe când pescarul își strângea calabalâcul. Din apă scosese un juvelnic în care  săltau amarnic peștii. Nu mai mari de-o palmă – scobari și mrene – să tot fi fost vreo douăzeci. I-a grămădit cu juvelnic cu tot într-un rucsac jegos, a cărui pânză subțire, dintr-o dată,  prinse viață sub zbaterea morții. ” Omule, dacă i-ai prins, de ce nu-i omori? – l-am întrebat – Că bunul simț și legea așa zic”. S-a uitat lung la mine…:”Da’ cum să-i omor?… Ăștia rezistă până acasă…”  ”Să-i omori, ca să nu se chinuie”- i-am explicat nădăjduitor, continuând: ” Iar acasă ce faci cu ei?… Le razi solzii și-i tai de vii?… ”Lasă-mă, dom’le-n pace… Păi îs numa’ pești!… Ce vrei?…”

Nu m-am răbdat : „Dumitale ți-ar place să-ți tragă cineva o pungă de plastic pe cap, să te sufoci lent și, pe când să-ti dai duhul, să înceapă să te jupoaie?” ”Dom’le vrei scandal?”- se oțărî insul, apropiindu-se amenințător. ”Nu… Nu vreau scandal… Dar, când te va ajunge un rău mare – că te va ajunge, te asigur! – să-ți amintești de ce-am zis acum… De peștii ăștia și de mine…” Rostirea ultimă, pe un ton profetic,  l-a-nmuiat și  s-a îndepărtat bombănind. A nu știu câta oară purtam dialogul, cam același, pe mal de ape.

Așa se face că povestea asta nu are fotografie. Locul cu pricina însă, are cu siguranță destule povești asemănătoare. Unele vechi și neștiute, altele mereu noi… Totul e să privești ”cu alți ochi”. Ce?… Peisajul aceluiași râu moldav, unde în amiază pescarii se bucură de tihnă.

61, PESTI FARA NOROC.1
foto: Nicolae Dărămuș

Iată-l pe burtosul acela puturos…

61. PESTI FARA NOROC.2
foto: Nicolae Dărămuș

Este exact în locul cu pricina… ”Doamne, de i s-ar agăța cârligul!” – îmi zic, căci cunosc bine fundul apei… Sunt acolo bolovani și răgălii, numai bune de rupt strunele… Și faptul s-a întâmplat. Burtosul are însă slugă…

61. PESTI FARA NOROC.3
foto: Nicolae Dărămuș

Aceasta intră în apă, bagă mâna până la umăr și scociorăște în adânc, umezindu-și tricoul…

61. PESTI FARA NOROC.4
foto: Nicolae Dărămuș

La nevoie,  s-ar uda până-n gât. Va primi la plecare câțiva pescuți fără noroc. De la alt nenorocit.

26 iulie 2016

Nicolae R. Dărămuș

5 Comments

    • nicu

      Multi dobitoci pe lumea aceasta! Nu este educatie dle doctor. Pacat. Poate prin atitudine aDvs. voi mai reflecta si altii!Felicitari pentru articol!

      reply
      • Nicolae R. Daramus

        Da: singura sansa este educatia. Cuvantul nu si-a pierdut puterea. “Drumul” reclama insa rabdare, nadejde, incredere, blandete, iertare si mereu de la capat. Avand si nadejdea ca Marea Lucrare va avea rabdare cu noi.

        reply
    • Radu Humor

      Dacă ăştia-s nenorociţi, ăia de au tăiat porcul pe o plajă la mare ce sunt ?
      Şi mai ales ce-ar merita ?
      Mi se pare prea dură abordarea, mai ales într-o ţară în care mor oameni , chinuiţi mai rău decât ” peşcii”, unii dintre ei chiar din vina celor care ar trebui să le salveze viaţa !
      Dar aşa-i când medicii aleg să lase bisturiul pentru a se apuca de scris. Dovadă că-i doare-n pix ! 😆
      P.S.
      Am glumit, dar greu de tot ! 😉

      reply
      • Nicolae R. Daramus

        A ignora o crima fiindca exista pe lume crime “mai mari” este o crima prin toleranta. Tot ceea ce se intampla animalelor se va intampla candva si omului este scris in cuvantarea atribuita sefului indian Seattle. Mentalitatea ca sunt “numai niste pesti” (si, deci, pot fi maltratati) este idendica cu alta dispreturi: rasiale, nationaliste, religioase, care, in functie de categoriile “dispretuitor” si “dispretuit”, vor aduce raul si asupra oamenilor; asupra romanilor deopotriva si asta cat de curand. Iar atunci, cei care traiesc si mor in Romania – chipurile – “chinuiti” vor simti ca viata lor de acum (in coruptie , puturosenie, lipsa a Credintei , dar in PACE ) a fost “raiul pe Pamant”, fata de marele rau viitor. Caci acesta va veni.
        Cat priveste salvarea vietilor oamenilor de catre medici, aici terenul e foarte alunecos. De ce?… Fiindca bolile tuturor incep in cap, generate de stilul de viata, care “este omul”. Fireste ca, dupa o viata de greseli ( comportamentale, alimentare etc.) pretentia oricui de a fi salvat cu orice pret ( vituperand ca “medicii nu fac nimic”) este direct proportionala cu ignoranta individului. De obicei , la medic, “calicii ” sunt cei mai vocali si gata de reclamatii. Dar ignoranta este inocenta. Cum este si inconstienta, chiar daca ambele duc la imbolnavirea trupului … sau a unei societati.
        P.S. Eu nu glumesc… Din nefericire…

        reply

Leave a Comment

Twitter

Wildlife Romania | Fără să strângă, așteptând iarna

@https://twitter.com/wildliferomania

  • 2 Weeks Ago

Wildlife Romania | Pădurea la Crăciun

@https://twitter.com/wildliferomania

  • About a Month Ago

Wildlife Romania | Legiferarea unui nou atentat la biodiversitatea carpatină

@https://twitter.com/wildliferomania

  • 4 Months Ago