Povestea asta, întâmplată în urmă cu câteva zile, nu are fotografie fiindcă, martor și părtaș fiindu-i, nu aveam la mine aparatul foto. Iar faptul a fost bun, întrucât fotografiind personajul aș fi dat răului un chip concret, restrângându-i aria.
Treceam pe mal, pe când pescarul își strângea calabalâcul. Din apă scosese un juvelnic în care săltau amarnic peștii. Nu mai mari de-o palmă – scobari și mrene – să tot fi fost vreo douăzeci. I-a grămădit cu juvelnic cu tot într-un rucsac jegos, a cărui pânză subțire, dintr-o dată, prinse viață sub zbaterea morții. ” Omule, dacă i-ai prins, de ce nu-i omori? – l-am întrebat – Că bunul simț și legea așa zic”. S-a uitat lung la mine…:”Da’ cum să-i omor?… Ăștia rezistă până acasă…” ”Să-i omori, ca să nu se chinuie”- i-am explicat nădăjduitor, continuând: ” Iar acasă ce faci cu ei?… Le razi solzii și-i tai de vii?… ”Lasă-mă, dom’le-n pace… Păi îs numa’ pești!… Ce vrei?…”
Nu m-am răbdat : „Dumitale ți-ar place să-ți tragă cineva o pungă de plastic pe cap, să te sufoci lent și, pe când să-ti dai duhul, să înceapă să te jupoaie?” ”Dom’le vrei scandal?”- se oțărî insul, apropiindu-se amenințător. ”Nu… Nu vreau scandal… Dar, când te va ajunge un rău mare – că te va ajunge, te asigur! – să-ți amintești de ce-am zis acum… De peștii ăștia și de mine…” Rostirea ultimă, pe un ton profetic, l-a-nmuiat și s-a îndepărtat bombănind. A nu știu câta oară purtam dialogul, cam același, pe mal de ape.
Așa se face că povestea asta nu are fotografie. Locul cu pricina însă, are cu siguranță destule povești asemănătoare. Unele vechi și neștiute, altele mereu noi… Totul e să privești ”cu alți ochi”. Ce?… Peisajul aceluiași râu moldav, unde în amiază pescarii se bucură de tihnă.
foto: Nicolae Dărămuș
Iată-l pe burtosul acela puturos…
foto: Nicolae Dărămuș
Este exact în locul cu pricina… ”Doamne, de i s-ar agăța cârligul!” – îmi zic, căci cunosc bine fundul apei… Sunt acolo bolovani și răgălii, numai bune de rupt strunele… Și faptul s-a întâmplat. Burtosul are însă slugă…
foto: Nicolae Dărămuș
Aceasta intră în apă, bagă mâna până la umăr și scociorăște în adânc, umezindu-și tricoul…
foto: Nicolae Dărămuș
La nevoie, s-ar uda până-n gât. Va primi la plecare câțiva pescuți fără noroc. De la alt nenorocit.
26 iulie 2016
Recent Comments