Astăzi omul a dobândit o asemenea putere asupra lumii materiale încât într-un viitor apropiat va distruge cele mai minunate forme de viață animală și vegetală, cu excepția celor pe care le va conserva în grădini și în parcurile zoologice – Charles Darwin, 1871

Până în urmă cu trei ani masivul Bargy – din Alpii occidentali – era un rai al caprelor ibex. Împreună cu caprele negre, ele  împărțeau cleanțurile inaccesibile și înaltele pășuni alpine. Ceva mai jos Bargyul era și un  rai al ciurdelor de vaci, păscând libere în largi postăți marcate prin fire electrice.

Era vară când văzusem pentru întâia oară un ibex, în Alpii Iulieni ai Sloveniei. Fusese o femelă vârstnică  ce mișuna în preajma roții turnante din vârful unei pârtii de schi. Să mai spun că am fost dezamăgit?… Nu de aparenta fragilitate a ființei, ci de locul întâlnirii. Visasem îndelung la ”primul meu ibex” și – ca oricare ignorant dornic – fusesem victima  fotografilor de faună. Văzusem pe te miri unde imagini virtuale cu țapi magnifici. Masivi, comați și bârboși, ei păreau  să poarte cu ușurință uriașele coarne presărate cu ”noduri” – acele inele de creștere anuală  – care, izbucnind răzvrătite  din curbura armelor, le sporesc vigoarea, conferind și stăpânilor o sălbatică măreție; una pe măsura stâncăriilor și abisurilor cenușii peste care zboară.

Locurile unde puteam privi aceste miracole vii nu scăpaseră așadar de iluziile mele. Mă vedeam târându-mă asemenea unui infanterist, îmbrăcat ”camuflaj”, folosind obstacolele terenului, mereu atent să nu stârnesc vreo piatră, spre a ajunge în preajma  sălbăticiunii ale cărei simțuri nu puteau fi decât ascuțite, gata să o înștiințeze asupra intrusului care eram… Cu femela aceea fusese cum fusese… Era învățată cu oamenii,  mi-am spus,  dar cu țapii tari – străjerii piscurilor – nu putea fi la fel… Și totuși, în Alpii francezi mi s-a spulberat iluzia…

64-raiul-si-iadul-din-alpi-1-1
foto: Anca Dărămuș

Când l-am zărit, picotind nu departe de poteca turistică, am crezut că… –  ei bine, expresia e uzitată, banală, dar potrivită – da: am crezut că visez… Dar nu eu visam, ci el… Cu adevărat era  în lumea viselor… Doar când urechile l-au vestit că  pașii noștri răsună prea aproape, a săltat capul. Ne-a privit cu firescul unei vechi cunoștințe și, ridicându-se,  s-a dus calm ceva mai încolo; semn că, totuși,  la o tentativă de mângâiere s-ar fi putut să simțim ”mângâierea” coarnelor.

64-raiul-si-iadul-din-alpi-1-2
foto: Anca Dărămuș

Ceva mai sus am înțeles totul: poteca turistică, peste care pluteau telecabinele,  înțesată cu turiști de duminică – acea mulțime pestriță, guralivă și, adesea, echipată  ca de shopping – conducea pietonii printr-o postată verde unde țapi și capre ibex de vârstă mijlocie pășteau… Era clar: pentru noi fusese întâlnirea! Pentru somnoros nu fusese decât o reîntâlnire cu turismul de masă  (va urma).

Nicolae R. Dărămuș

4 Comments

    • Iuliana Pacurar

      Cutremurator! Daca “adaptarea” e posibila si la aceste fapturi, care este soarta noastra?

    • Iuliana Pacurar

      Textul, aproape lapidar, este admirabil sustinut de fotografii. Imaginile sporesc dramatismul. Felicitari fotografei!

      • Nicolae R. Daramus

        Multumim! … Cat despre “adaptare” si altele, oarecum de asteptat, in episoadele urmatoare.

Leave a Comment

Twitter

Wildlife Romania | Sistarea Totală a Vânării Ursului Brun

@https://twitter.com/wildliferomania

  • @12 Hours Ago

Help wanted. Vote for Cristian's chance on a #Birding trip of a lifetime! Please vote, please RT

@https://twitter.com/wildliferomania

  • 2 Months Ago

Wildlife Romania | Fără să strângă, așteptând iarna

@https://twitter.com/wildliferomania

  • 3 Months Ago