Sub aerul nemișcat al serii, ierburile prinseră să tremure ca stăpânite de copilul vântului. Timid, indecis și tăcut, oprindu-se ici și colo, nevăzutul prunc străbătea desișul verde, cu mine pe urme… Până când printre lujeri s-a iți... Citește
„Priveliștea violenței, dacă e în realitate sau la televizor, ne face silă, însă schimbările climatice și distrugerile pe care le provocăm mediului nu ne afectează în aceeași măsură, pentru că ele se întâmplă mult mai subtil”... Citește
Ierburile îmi ajungeau la piept. Sub ele – drept sursă a puterilor verzi – pământul mustea. Înaintam anevoie și mlaștina îmi sugea cu guri de vid cizmele, în vreme ce pașii trimiteau în văzduh zvonul unor săruturi reci, ample,... Citește
Spaima Bălții era în marginea stufului. Se mișca imperceptibil, cu gâtul drept, asemenea unei fragile lumânări în capătul căreia pândea moartea… foto: Nicolae Dărămuș Când cu un ochi, când cu celălalt, înclinând ”periscopul”, ... Citește
„Priveliștea violenței, dacă e în realitate sau la televizor, ne face silă, însă schimbările climatice și distrugerile pe care le provocăm mediului nu ne afectează în aceeași măsură, pentru că ele se întâmplă mult mai subtil”... Citește
(acum câteva ceasuri) foto: Nicolae Dărămuș ”Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă”- grăise Eminescu. Doar că ”Melancolie” nu se potrivea ceasului dimineții, când soarele învinge iute. Și padina cu cerbi s-a aprins… Doi d... Citește
Desișurile s-au răzvrătit sonor, ca străbătute de furtună și, sprinten, ropotul copitelor a năvălit spre mine. Când m-a observat, a schimbat direcția, lăsându-mi frântura unei clipe spre a ridica aparatul la ochi. Și năluca dusă a fost, t... Citește
Acum, secretul meu nu mai e secret. Cu ani în urmă l-am spus celor din casă, apoi unor prieteni. Nu-l puteam tăinui, fiindcă e de mare folos oricui. Atunci – ar putea întreba pe bună dreptate un ”căutător” – de ce l-ai ascuns atâta timp?... Citește
