”Uite șarpele!… Hai repede, că pleacă!”-  mi-a strigat soția, privind spre piciorul podului. Am alergat însă fără convingere. Iuțeala cu care șerpii se topesc în desișuri e știută. Așa a fost, dar ce cadou grăitor ne lăsase!… Și ce dovadă de inteligență! Iar explicația era simplă: cine să cunoască mai bine forța de frecare decât  târâtoarele? Spre a se primeni, șarpele își împletise trupul cu ochiurile de sârmă ale unui gabion.

58. CAND NU AI MAINI.1
foto: Nicolae Dărămuș

Agățându-și solzii  ici și colo în rețeaua metalică,  pielea veche îi rămăsese prizonieră, iar mulajul capului, cu fălcile larg deschise – printre care tocmai evadase fostul proprietar – se ridica amenințător, gata de atac…

58. CAND NU AI MAINI.2
foto: Nicolae Dărămuș
15 iulie 2016

This post is also available in: Romanian

Nicolae R. Dărămuș

Leave a Comment