Aparatul foto îmi adusese imaginea aproape, reducând cadrul. Mama și pruncul erau acolo, bucuroși de ”clipa de acum”.

Lumea lor, cât oglinda unui lac carpatin, cât a unui șuvoi de munte cu păstrăvi (altă lume!…), alergând cristalin spre lumea noastră, a ” asfaltofililor” și ”asfaltofagilor”  urbani și urbanizați pană-n vârful unghiilor, mi se arăta în toată bucuria ei.

MAMA SI PRUNCUL 2
foto: Nicolae Dărărmuș

Era colo, în îngustimea cadrului, o fărâmă din ”corola de minuni a lumii”… Cea tot mai strâmtorată de lacomii fărădemăsurii: de cei care, în aceeași imagine, ar vedea un ”trofeu medaliabil” , niște molizi – adică metri cubi de lemn – și oglinda unui lac numai bun de transformat în kilowați.

27 aprilie 2016

This post is also available in: Romanian

Nicolae R. Dărămuș

Leave a Comment